Cookie-urile      Politica de confidențialitate
ARTICOLE Protopopiatul Ortodox Roman Sebes
SEP
28
JO
Categoria Informatii    |    Administrator - 18:23

Istoric

PROTOPOPIATUL ORTODOX ROMÂN SEBEŞ

Aşezarea geografică a Protopopiatului Ortodox Român Sebeş al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Alba Iuliei se întinde de la Miercurea Sibiului până la Şibot şi de la Vârful lui Pătru până la Alba Iulia. În această zonă, în localităţile Tărtăria, Pianu de Jos, Petreşti, Câlnic, Răhău s-au făcut descoperiri arheologice din perioada neoliticului, bronzului, iar la Vinţu de Jos şi Cugir din epoca fierului. Cetatea de la Căpâlna, datând din timpul lui Burebista, a făcut parte din sistemul de apărare a Daciei şi a fost distrusă în războiul daco-roman în vara anului 106.

La începutul secolului al XII-lea, regii Ungariei au colonizat Transilvania cu saşi şi secui pentru apărarea graniţei Imperiului. Prima atestare documentară a Sebeşului datează din anul 1245 când preotul săsesc de aici se plânge într-o scrisoare Papei Inocenţiu de situaţia grea în care se afla în urma invaziei tătare. La venirea coloniştilor, în zona Sebeşului, românii erau grupaţi în mai multe sate, unele mutându-şi vatra în amonte din faţa năvălirilor popoarelor migratoare: Deal, Cacova, Dobra, Loman. Multe toponimii stau mărturie despre creştinismul românesc din acele timpuri: „Coasta bisericii”, ”Dealul mănăstirii”, „La icoană”. La stânga râului Sebeş, care în limba maghiară înseamnă „repede”, la venirea coloniştilor se găsea „Marele Sat Românesc – Sebus” care nu putea fi decât ortodox, conform documentelor latine şi maghiare.

Bogatele tradiţii folclorice ale zonei, moştenite din străbuni, stau mărturie despre credinţa creştină care îl însoţeşte pe român de la leagăn până la mormânt: la prinderea Postului Paştelui se aprind focuri pe dealuri şi se fac strigări cu privire la cei care urmau să se căsătorească; la sărbătoarea Sfântului Gheorghe se udau fetele la fântână şi, precum Sfântul Gheroghe înfrunzeşte codrul, la fel să se revigoreze şi viaţa tinerei udate; la Ispas, de Înălţarea Domnului, tinerii se bat cu leuştean, plantă ce primeşte la acest moment proprietăţi tămăduitoare. Românii de pe aceste meleaguri şi-au împletit viaţa zilnică cu cea liturgică, sărbătorile religioase reprezentând termene şi puncte de reper pentru activităţile cotidiene: ciobanii erau tocmiţi de la sărbătoarea Sfântului Gheorghe până la cea a Sfântului Dumitru, de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi de Sfântul Ilie se făceau nedei, serbări cu joc şi târguri, în Munţii Sebeşului şi ai Cugirului, iar „ La Sfântă Mărie Mare / Pleacă oile la vale. / La Sfântă Mărie Mică / Nu mai rămâne nimică. / Şi se duc şi nu mai vin / Pân` la Sfântul Constantin”.

În cimitirele din satele protopopiatului se mai păstrează stâlpi funerari de o frumuseţe deosebită, împodobiţi cu „Porumbelul” sau „Pasărea suflet” la mormintele feciorilor morţi necăsătoriţi.

Saşii din Ardeal, fiind buni meşteşugari, i-au deprins şi pe români cu prelucrarea pieilor, celulozei, metalelor şi a lemnului. Exploatarea aurului prin spălarea nisipurilor din aluviuni este prima oară menţionată în zonă la Pianu de Sus în anul 1485. Creşterea animalelor şi transhumanţa i-au ţinut pe românii de aici în legătură cu fraţii de un neam şi de o credinţă de dincolo de munţi.În anul 1580, Coresi tipăreşte la Sebeş un „Sbornic”, în 1625 preotul Pârvu din Sebeş transcrie „Evanghelia cu învăţătură” tipărită de Coresi la Braşov, iar în anul 1683 meşterul Danil tipăreşte în tipografia nouă a Sas Sebeşului „Sicriul de aur – carte cu propovedanii la morţi” în alcătuirea preotului Ioan Zoba din Vinţ, după versiunea slavonă.

În anul 1592, pentru un timp, episcopul ortodox al Ardealului îşi are reşedinţa la Lancrăm. Aici se găsesc mărturii despre o „şcoală” de iconografie pe sticlă la anul 1787, prin lucrări de valoare estetică deosebită. În paralel, la Laz, se crează o tradiţie a pictării icoanelor pe sticlă încă din 1740 care continuă prin familia Poenaru până în zilele noastre.

Primele date despre existenţa Protopopiatului Ortodox la Sebeş le avem consemnate la 26 aprilie 1682, când protopopul Nicolae Pop este chemat pentru a depune mărturie împotriva mitropolitului Ioasaf de la Alba Iulia.

De-a lungul timpului, numărul parohiilor arondate Protopopiatului variază, precum şi reşedinţa acestuia.În urma Unirii cu Roma, Protopopiatul Ortodox de la Sebeş este desfiinţat, iar în anul 1759 se reînfiinţează purtând titlul de „Protopopiatul Răchitei” deoarece protopopul Ioan Dăncilă avea parohia la Răchita, în urma revenirii parohiilor la ortodoxie datorată misiunii antiunioniste a Cuviosului Visarion Sarai şi a Cuviosului Sofronie de la Cioara. În anul 1774, protopopul Ioan Dăncilă este arestat de către austro-ungari sub învinuirea că poartă corespondenţă cu călugărul Sofronie din Cioara, retras la Curtea de Argeş.Din secolul al XVIII-lea ni se păstrează bisericile de lemn de la Pianu de Sus şi Săliştea, cea din urmă fiind ridicată cu lemn din Schitul Ciorii distrus de stăpânirea austro-ungară la prigonirea Sfântului Sofronie.

În anul 1779 este ridicată la Sebeş prima şcoală românească, şcoală confesională ortodoxă, pentru numărul mare de români care învăţau până atunci în şcolile germane sau ungureşti din oraş.

În timpul păstoririi protopopului Avram Moga s-a construit o nouă biserică ortodoxă (1778-1783) în cimitirul din Sebeş, cea veche fiind luată de greco-catolici, iar între anii 1819-1828 se construieşte lângă râul Sebeş „Biserica Mare” în timpul Protopopului Zaharie Moga, originar din Sebeş. Acesta era fratele Episcopului Vasile Moga care a organizat Episcopia Ortodoxă din Ardeal cu sediul la Sibiu şi a avut un mare rol în organizarea învăţământului românesc confesional.

Următorul protopop al Sebeşului, Preotul Avram Moga II, fiul lui Zaharie Moga, s-a implicat în Revoluţia de la 1848, fiind menţionat de documentele istorice ca participant la Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848.

Între anii 1851-1895 protopop la Sebeş a fost Ioan Tipeiu cu studii la Seminarul Sfânta Barbara din Viena.În anul 1913, în timpul Protopopului Sergiu Medean este cumpărat terenul şi un imobil pentru sediul administrativ în centrul istoric al oraşului Sebeş. Acesta a fost primul preşedinte al Asociaţiei de meseriaşi „Andreiana” şi datorită sentimentelor sale sincere româneşti a fost deportat de autorităţile austro-ungare în Ungaria de unde revine în anul 1917. A semnat primul adeziunea la unire din cei 2143 de sebeşeni, reprezentând cele mai multe adeziuni din Transilvania.

Între anii 1931-1945 Preotul Vasile Oana, originar din Pianu de Sus, doctor în Drept la Budapesta, a funcţionat ca şi protopop la Sebeş până la moartea sa survenită în urma maltratărilor din partea armatei ruse.Au urmat Protopopii Ioan Besoiu şi Nicolae Cantor dar, în anul 1968, în urma reîmpărţirii administrative a ţării, Protopopiatul Sebeş se desfiinţează, parohiile acestuia trecând sub jurisdicţia Protopopiatului Alba Iulia până la începutul anului 1990 când este reînfiinţat, funcţionând în locaţia anterioară sub păstorirea Protopopului Ioan Galaţă (1990-1994).Între anii 1994-1998 este Protopop Gheorghe Donu, până la revenirea Protopopului Ioan Galaţă (1998-2006).

Numărul de 64 de parohii şi 6 mănăstiri arondate Protopopiatului Ortodox Român Sebeş a făcut necesară ridicarea unei noi clădiri, mai generoase ca spaţiu, pentru desfăşurarea mai multor activităţi administrative, culturale şi misionare. Protopopul Ioan Galaţă şi d-l arhitect Barbieri au luat inţiativa acestui proiect, alegând ca şi locaţie curtea şi grădina vechiului sediu al Protopopiatului. Protopopul Eugen Moldovan (2006-2012) a început lucrarea de ridicare a noului imobil în anul 2008 şi, printr-un ritm susţinut, proiectul s-a materializat în ridicarea unui edificiu impunător. În anul 2012, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Irineu, prin funcţia administrativă încredinţată, Protopopul Ionel Arsu preia acest proiect dându-i forma actuală cu amenajări interioare şi dotare cu utilităţi. La data de 17 iulie 2014 a avut loc inaugurarea noului sediu administrativ al Protopopiatului Ortodox Român Sebeş prin slujba de binecuvântare la care a participat Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu şi numeroşi invitaţi în mijlocul preoţilor din protopopiat.

Lucrarea pastoral-misionară a preoţilor şi a protopopilor din Protopopiatul Ortodox Român Sebeş a ţinut vie în inimile credincioşilor de aici credinţa dreaptă, nestrămutată, în Dumnezeu, identitatea de neam şi cultură în mijlocul celorlalte etnii şi confesiuni, uneori cu preţul vieţii. Aflaţi într-un punct strategic geografic şi politic, aceştia au ştiut să ţină piept, rămânând neclintiţi, în faţa cotropitorilor şi colonizatorilor de-a lungul istoriei.

SURSE BIBLIOGRAFICE

1. Fleşer, Gheorghe şi Rustoiu, Ioana, Biserica Ortodoxă Învierea Domnului din Sebeş, Sebeş, 2005.2. Glodariu, Ioan şi Moga, Vasile, Cetatea dacică de la Căpâlna, Alba Iulia, Editura Altip, 2006.3. Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Iustin Patriarhul României, Bucureşti, E.I.B.M.B.O.R., 1981.4. Panait, C. Ioana, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate şi creaţie românească, Alba Iulia, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987.5. Pavelescu, Gheorghe, Valea Sebeşului. Monografie etno-folclorică, vol. I, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2008.6. *** Sebeşul de altădată, coord. Gheorghe Maniu, Nicolae Dănilă, Nicolae M. Simina, Sebeş, 2009.7. *** Sebeş – 750 de ani. Omagiu oraşului şi oamenilor săi, coord. dr. Radu Cărpinişan, Sebeş, 1995.